în zori se-ntâmplă șoaptele, în vinderi
în perne de la unul către altul
duios, de doi ne este plin exaltul
etern sub ale dragostei deprinderi.

deasupra clipei zboară-n noi Înaltul,
pășim la foc trupesc în necuprinderi
pe-al Cerului lăuntru, pe întinderi
de nea fierbinte,-n vară ca asfaltul.

apoi cafea, la vorba dumnezee,
zidește-ncet duminica aceasta
uitând amarul lăcrimând năpasta,
sunt omul tău iar tu îmi ești femeie...

și sub privirea Timpului boem
sunt beat de ochii tăi ca de-un poem