tu nu vii singură
întotdeauna mai aduci o umbră
două
încerc să ascult, dar nu înțeleg de unde ai apărut azi
nu te știam să fi plecat -
e drept, în ultimul timp
am fost absent mai mult decât prezentul nepăsător...
să spunem că am stat întins pe un caldarâm înverzit
cu capul rezemat de bordura inertelor minute
în calea unor trecători de lemn, stropit de umbrele lor -
niciun surâs de-al tău nu poate să lămurească nimic
el doar ascunde răsfăț și aiurire cotropitoare
știi că ești iubită și te complaci, respiri senzația cu toată pielea ta
pe care mi-o faci cadou la fiecare întâlnire

dar astăzi nu știu de unde ai apărut
nu știu de ce ai venit
nu azi
nu vreau să mă vezi cum stau, fără umbră
o marionetă cu ațele rupte, încurcate
întinsă pe trotuarul mucegăit