Îmi închid tăcerile-n casă,
cobor scările și-mi fac drum spre viitor,
mă așteaptă tronsoane de necunoscut
cu orizonturi înălțate din ape.

Gândurile nu mă lasă singur și ascult,
drumurile mă cheamă din copilărie
în orașe de nori fugari
în care mă dezbrac de amintiri
și locuiesc în cuvinte.

Însoțește-mă la micile plăceri
rupte din calendarul de zi,
mă las înflorit de atingerile-ți calde
ca într-o noapte se sânziene.