țipate tăcerile-mi curg
sânge și limfă în trupul vremelnic
ca-n mers de bețiv încurc
cărările gândului
deștept și tâmpit
în același timp
nu vreau
dar mă simt

siguranța morții mă smulge din loc
în avântul nesiguranțelor vieții
paralele-mpletite
dual omenesc

cu și fără noroc
în gând pretutindeni
țintuit fizic în loc
nerușinatul plin de rușine
ce sunt
în gros de necaz
și bucurie subțire
nemaiavând cui să mă mai dau mărțișor
cu de-a sâla
tăcut mă redau mie...