Mă întrec peste valul tău
care mă lasă să urc în paradis,
dar eu nu caut paradisul.

Mă întrec picior peste picior
și aduc un lacăt la mana ta
cu o cheie pătrată.

Þin foarte mult la această cheie pătrată,
iar tu nu folosești chei pătrate.

Mă întrec pe un covor de flori
ghiocei-libelulă
pe care l-am cumpărat de la colțul Oftat.
Sunt sub un Copac.

Iar aici...

Mă întrec ochii albaștri ai cerului
din cap până în picioare
și aproape că nu respir
de dorința arzătoare a soarelui-părului,
care îmi deschide mereu lacătul,
fără cheie pătrată sau alte pătrate,
cu lumina-cheie probabil, da,
cu lumina-cheie mă întrec.