dimineața asta e de un alb violent
face cinste tuturor dimineților pe care le-am pierdut
și nici măcar nu miroase a cafea

cândva credeam că timpul nu-și pierde niciodată răbdarea
între timp n-am învățat nimic nou

la 25 de ani unii oameni dorm mai puțin,
alții cu ochii deschiși
de parcă timpul nu s-ar subția decât atunci
când nu e supravegheat

mă înspăimântă finalurile
mai cu seamă când se prevestesc
la 25 de ani se încheie ceva, nu știu ce
sau poate atunci începe
răbdarea