Ce gust au buzele tale?
Nici tu nu știai
Ai preferat să verifici
Dacă ți-a răspuns
La SMS-ul de despărțire
Te irita metroul ce-ntârzia
Țigările nu mai mângâiau
Sinapsele defecte
Zburlite de toamna
Ce-o expirai cvasi-toxic
Printre primele lalele.

Actor al propriei istorii
Nici regizor
Sau măcar păpușar
Am renunțat la rimel
Și la ruj
Chiar la blush
Și la lacrimi
Știam că vei pleca
Dar tu nu știi
Că ți-ai lăsat sufletul
Pe noptiera mea
Printre cercei și brățări
Eu însă-am făcut ordine -
Parcă lucrurile-ar fi soldați
Ce-mi aranjează
În infinite marșuri
Zdrențele de tine
ÃŽn cimitirul de amintiri.
Am șters și praful
Totul e lună...
Doar al tău suflet - rătăcit.

Oare-aveau gust de migdale?

Nu...de-al tău dor de mine...
Șoptești iar în somn
Îmi place să te-ascult
Să te-ador din priviri
Fără să mă știi
Doar să mă simți
Ca o catifea printre gene
Adorm din nou
Când mă cuprinzi
Instinctiv la pieptul tău
Mereu mă primești
ÃŽn visele tale
Unde-ai ascuns cartea
A cărei poveste
Noi o scriem?
Țip în somn
După realitate
Buzele tale
Totuși au gust de migdale.
Sau de promisiune...?