Sunt răstignit între inimă și suflet
ca o zi între dimineață și seară.

Nu mai sunt vulturul piscurilor de piatră
păsările nu se tem
pădurile freamătă din frunzișuri
cu rănile deschise de oameni.

Dealurile alunecă odată cu ploile
și nopțile devin la fel de înșelătoare
pe obrazul subțire al anotimpului.

Speranța închide toate drumurile
nu se vede nici orizont, nici cer,
în gânduri se naște umbra unui gol
pe care nici Dumnezeu nu-l poate umple.