Cuvinte silabisesc pe degete,
ies întotdeauna una în plus ori în minus
până se armonizează.

Se simte cum alunecă sunetele,
se lovesc în colțuri și se rotunjesc greu
ca pietrele tari
dar uneori și ele cântă frumos.

S-a prins de mine o patimă,
dar nu știu ce caută
încerc să mă fac înțelegător,
să rup din mine gândul, visarea
care mă așază la masa de la fereastră
unde și sfinții repetă psalmii.

Nu se vede nimic pe geam,
mă înserez în vorbe
de parcă n-ar zbura-n uitare
și scrisul își face loc prin hârtii
ca un copil flămând.
care se gândește să plece de la joacă.