tu, mamă, dumneata, de Cer cerută
de drag, tu știi șoptiri de-mbrățișare
și vine ziua ta, aleasă floare
intrând, Hristos corola ta sărută.

du-ți numele-n a Lui înfățișare
și jalea ta îți fi-va dispărută
în leatul tău fiirea să-ți ascută
și să-ți dea rod în ochilor secare.

apoi, râzând, umplând de vesel locul
materna ta mustrare să-mi aduci,
căci mi-e pe plac a mă juca cu focul...

armadele visării să-mi educi
plutind pe unde m-a purta sorocul
în vremea asta de multiple cruci.