ezită inima să bată corect
când vocile alunecă-n penumbre
de sânge-nchegat pe străzi insalubre
când cad de pe frânghia mersului drept

pași mutilați de colți lacomi prin tundre
culorile se surpă-n pământul inert
abandonat de linii și puncte absent
exorcizat cu libații imunde

realul calcă povestea-n picioare
o taie-n infinitezimale felii
o aruncă-n apă o uscă la soare

și-o exclude din forme și teorii
și uite-așa Ova extazul dispare
precum savoarea vocalei din reverii