„Nu iubi prea mult, există ură! Nu urî prea mult, există iubire!”

Mi-ați trecut prin viață fiecare după felul vostru de-a fi
și, până acum,
n-am învățat a vă urî pănă la capăt.
Vă port cicatricile pe trup și pe aerul sufletului
cu oarecare încrâncenare,
pentru a nu vă pierde amintirea.
Nu, nici de iubit nu v-am iubit până la capăt.
N-am știut cum să ard acel timp în folosul tuturor,
așa cum îl consumă Bunul,
în sinea Sa,
cu ușurința aceluia care are clipa la îndemână.