Cum te simți în pustiul populat
Știi doar tu, ființă complicată,
Care trăiești un vis diamantat
Pe-o vreme atȃt de blestemată.

Nu știu dacă am sau nu dreptate
Cȃnd te întreb, fără să fac păcat,
Cum te simți în pustiul populat
De suflete goale ori fardate?

Simți o tristețe de invidiat?
Dă-mi voie, ființă, să presupun
Că de ești doar un suflet exaltat
Numai tu știi, crede-mă cȃnd îți spun,
Cum te simți în pustiul populat.