E cald, e atât de cald -colant de după multă ploaie,
De-un diamant cât perla- arzând în baie de azot,
Lăsându-și topituri de raze în șarjă peste pomii-n floare,
Fierbând până și poamele… într-un pedunculat compot.

Și gâzele devin apatice de-atâta zbor, libidinoase,
Pisoii jucăuși de-o lună, stau alungiți, sleiți la umbră...
Doar rândunicile ’n survol de-asfalt încins se duc săgeți spre case
Și un câine-a săpat groapă adâncă… să-ntindă unde-i pata sumbră.

E larmă de copii pe stradă, tril neostoit, apel de guguștiuc
Mașini lucind clipocesc bitumu-aburit, atât de încins.
Echipe de meseriași își fac de lucru în soare, dup-un nuc...
S-a dus definitiv, pentru puțin, frisonu’ rece… vara a învins!
10.06.2014