ades o taină joacă de copii e;
sub curcubeu o ploaie stă zidită,
privirea ta, spre lacrimi osândită
e-n margini de mister și utopie.

ți-e jalea către depărtări vădită
și din identitate de câmpie
spre munți trudești umana miopie
de buruieni a lumii năpădită.

singurătatea-n vieții tale hartă
nu e dichis, ci zvârcoliri întruna
nimicniciei care-n tine-i fiartă.

de-i adăsta-n izvor, să vii cu struna
ce dorurile tale lin le ceartă
de-i ceru-n clar ori a bătut furtuna.