zorii au răsărit în cântec de cocoș
mă mângâie pe față o lumină dalbă
nu am să-i fac nopții nici un reproș
am atins cu visul a stelelor salbă.

mă scufund într-un studiu admirativ
meditez la superbiile grădinii
miresmele inundă spațiul senzitiv
parcă plutesc pe cer printre erinii.

strâng în brațe teiul înflorit
vibrează ca mine fericirea vieții
curcubeul din suflet sacru colorit
alungă în abis umbra tristeții.

tu soare auriu ce mult te-am dorit
să destrami în raze tenebrele nopții.