N-o să fii vrun norocos,
Atunci cȃnd moartea
Ȋți vine,
Să îți lipsească
Un ticălos
Care să se bucure,
Vezi bine,
Că viața ți s-a mȃntuit.
Dascăl de-ai fi fost,
Chiar decent,
Cineva tot se găsește
Să îți spună
Că ai fost prea exigent,
Așteptȃnd,
Dar de nevoie,
Să te știe c-ai plecat
Și să moștenească-n voie
O avere de tocat.
Și te-ntrebi,
Fără sforțare,
Dacă merită cumva
Să te-agăți de viață
Tare
Cȃnd mai bine ai pleca.