Nu-s înțeleptul uitat pe drumuri
la praguri de meditație,
un felinar de filozof
îmi luminează cărările lumii
de care nu mă despart.

Dintr-o dragoste platonică
cuibărită-n inima singuratică
sufăr de teama lipsei de înțelegere
și încerc imposibilul prin cuvânt.

Tu știi că lumina cu trup de poezie,
pune urme-n poeme,
lași nefericitul în ghearele sorții,
să se vindece de așteptare.

Mă rog pentru puterea ochilor
să-ți dăruie dorința întâlnirii,
semnele de împlinire
sclipesc atât de aproape.