în șoapta Dumnezeului din lavă
sunt îngerimi din Ouă-n Cer ieșite
eternități în rouă săvârșite,
un antidot la zarvelor otravă.

tăceri de-argint de-auzul tău cerșite
adună vânt pe cale de ispravă
nu e cuvânt să fie de gâlceavă
da-n steag ne sunt iubiri nedeslușite.

e vină în o clipă de fantasmă
și îi aduc fireștile-acuzații
de timp și de restrânse-n lume spații,
de floarea ce ne scaldă în mireasmă.

o pasăre, de zbor să ne-amintească,
trecea deasupra, subdumnezeiască...