Oasele mele au devenit goale,
fragile fără măduvă
cu dureri la încheieturi.

Trupul meu este atât de rigid,
un copac uscat
care stă-n furtună și rabdă
ca un rănit însingurat,
soarbe ploaia și vântul sălbatic
cu stoicismul luptei până la sfârșit.

Știu lumea-i roasă de nemulțumiri,
îmbracă haine ponosite,
rupte chiar
din zilele umede și mohorâte
lipsite de picioare.