aerul fierbinte se strânge
nările se dilată
cerul se lipește de piele
fiecare atom deschide un ochi somnoros
își întinde genele grele spre soare
cândva lucrurile știau să iubească
fără să atingă
treceam prin ele atât de firesc
azi nu mai recunosc această casă
pășesc pe un pământ străin și totul se împarte la moarte
un înger mă urmărește pe drumul sângelui tot mai subțire
îmi înfige gheara în spate
nimeni n-aude țipătul încremenit în memoria marelui vierme
nimeni nu vede fiara când pleacă din carne
rămâne în urmă doar golul să roadă din oase
noaptea ce-nvârte frica în cerc
arunc ceasul cel rău peste umăr
rotirea inversă naște uitarea
și mă iert