ca un fachir cuprins de fantezie
fac salturi mortale printre cercuri de foc
calc pe cioburi de vise nutresc o frenezie
cu freamătul lăuntric să nu mă sufoc.

scot din jobenul negru albi porumbei
m-au învățat cei zborul și înălțarea
pe cerul libertății stăpânit de zei
simbolurile păcii descrețesc chemarea.

mă las hipnotizată de un magician
mă duce-n încăperea cu zeci de oglinzi
în fundal aud acorduri de muzician
ca să estompeze tristeți de suferinzi.

timpul mă transfigurează e estetician
lacrimi de fericire curg din ochii blânzi.