|
agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
|
|
| |||||
| Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial Mundart | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Amphibien - Dystonie Kontakt |
Kommentare der Mitglieder
Leser: 1475
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-17 | [Text in der Originalsprache: romana] |
Un Templu-i România, cu munți care-ți vorbesc,
Cu-orchestre mari de râuri ce ne doinesc întruna, Cu țărmuri care-n mare superb se oglindesc, Cu lacuri unde zilnic râd Soarele și Luna... Iar Dunărea, eternă arhivă de istorii, Ne-alintă plaiul verde al Daciei străbune Ce-n sânul ei și-ascunde chiar inima comorii Atât de jinduită de hoții toți din lume. Întinse bărăgane cu holde vii de aur, Coline-mbătătoare cu struguri îmbrăcate, Livezi, păduri și câmpuri, plus Delta, alt tezaur, Comune-ncântătoare, orașe minunate - Toate cu oameni harnici, trăind în libertate După decenii negre de suferinți amare - Români ce vor mai multă cinstire și dreptate, Convinși că doar prin luptă izbânda va fi mare... Ca niște lungi ecouri ce-n zare se afundă, Se contopesc în țară 'nnoptarea cu lumina; Parfum, culori și tonuri prind să se-ntrepătrundă Cu energii ciudate ce ne-nmulțesc rugina... Trăim azi suflul nou prin care lumea trece Cu valuri călătoare izbind și pe român, Dar sufletul nu-i schimbă, căci el răspunde rece: „Ce-i val ca valul trece... Iar pietrele rămân !” 18.08. 2017
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik