În răsăritul vesel, eu ard transfigurat,
Înfășurat în nimburi, cum curcubeul norii
Frânți de lumini de taină ce-nvigorează zorii
Care mă-nalță-n ceruri, de raze-nconjurat.

Mă simt ca fulgu-n aer, ca-n inima candorii
Când spulber griji și piedici ce m-au învolburat;
Devin izvor de flăcări în trup neînfricat,
Putând să-nalț pe vrednici pe schele mari de glorii !

Născut din dor și lacrimi, am devenit o stâncă,
De flori înconjurată, ce-nfruntă orice val:
Izbirile-ajung doine de dragoste adâncă

Și-ascult cum Universul le schimbă-n madrigal...
Mă simt că sunt ca tine, române sau româncă,
Plin de speranțe mândre, pe-un soclu triumfal !

7 sept. 2017