mereu la tine-n slovă-s în sufixe,
erată uneori a vieții tale
în plumb ale anume din metale
să mă zidești la sân în crucifixe.

în graiuri ce-s zadarului letale
mă aflu în vinovății prolixe,
tot picurând cuvânt din antefixe
pe sub acoperișuri zenitale.

nimic nu stinge pana să vorbească
cerneala, ca saliva unei guri
să dea pe un sărut de foaie iască.

mi-ai dus în duh de aur țesături
uitarea ta să nu mă mai cunoască
și să găsesc în tine-nvățături...