Alunecă-n cuvinte zestrea gândirii
cum soarele seva în fructul copt,
gustul capătă înălțimea dorită
în plăcerea spiritului din simțuri.

Să învățăm respectul pentru natură,
arealul în care trăim pe pământ.
Ochiul se va minuna mai departe
de noblețea deschisă privirii.

Respirăm adâncul din lucruri
stavilă punem urâtului gol,
umbra umbrelor în mișcare
ne calcă cu talpa pe trup.

îmblânzim fiarele cu bucurii,
ca pe niște femei supuse greșelii,
rănile trupului lasă urme ce nu mai dor,
sufletul se zvârcolește într-o suferință
și numai moartea o înlătură.