Se va plimba Octombrie
ca un călător grăbit
pe la mănăstirile timpului.

I se vor lăsa pe umeri ploi calcinate
mărunte și moi cu zvon de rod,
îmblânzite încă de un soare în febră.

Asemeni limpezimii din ape
foșnesc printre lumini și umbre
cum albinele în stupii răsăritului.

Nicio schimbare nu-l întoarce din drum
când pragul singurătății dispare
după o vindecare de risipă.

Bogat se adaugă
o ninsoare cu fluturi
în iernile cu grație astrală.