la cămin stam în aceeași cameră cu otto. separați doar de un perete fals
otto dormea ca un copil. când visa otto visa ca un om mare
noaptea lovea peretele din rigips. zicea că trebuie să ne jucăm amândoi
otto intra în mintea mea cu viteza unui lup tânăr. și sub pătura mea
jucăriile erau din nori și din fulgere
plouam în noi. și târam pe jos pijamalele ude asemenea unor cozi de reptile. ne împiedicam în ele. cădeam
otto își da cu apă rece pe față. spunea că trebuie să se trezească de-adevăratelea
însă otto nu era niciodată absolut treaz. avea o rezervă de somn de care nu se-atingea
rezerva aceea trebuie activată cu precizie. și doar o singură dată. așa spunea otto
uneori otto uita să se spele.sau apa nu era destul de rece. atunci apărea în cameră o femeie care-și zicea mamă
otto nu avea mamă. sau cel puțin așa credea el. nu îi sărea în brațe. nici bomboanele ei nu-i plăceau
au gust de pământ. sau cel puțin așa spunea otto care nu lăsa pe nimeni să le-ncerce
câteodată otto se proba în umbra acelei femei. umbra îi venea întotdeauna mare. sau otto era prea mic. nu i se potriveau lucrurile altora
aseară a apărut femeia din nou. cu palmele transpirate. otto s-a privit în stropii aceia
semănau cu ploile noastre nocturne. sau așa i s-a părut lui otto. i-a cerut bomboane și le-a mâncat
eu m-am jucat de-a ploaia.toată noaptea m-am jucat singură. de-a ploaia. eram goală. într-o coroană de brusturi. îmi crescuse umbra udă și grea. o târam după mine asemenea unei cozi de reptilă. credeam că e otto. că mă urmează