Gândurile mele intră-n trupul cuvântului,
se-mbracă-n forme de podoabă
puse pe capul celor ce nu le măsoară.

Faptele odihnesc în palmele ceruite ale toamnei.

Astfel se naște imboldul
de tot ce înseamnă starea de fapt,
dragostea o așază
oriunde aripa-i hrănită cu zbor,

Deasupra de nori scânteie în priviri
ce urmăresc șerpii de foc
până la căderea pe frunzele nopții.

Ploaie în somn cu amintiri...

De o să brodez în culori
tăieri de cuțit prin umbre opace
cu pete conturate subțire
într-o risipire de raze pe pînză,

lumina pe față-i fulguind.