femeie îmbrăcată în cerneală
în carnea ta dorm munți de preacuvinte
acolo zei durează-așezăminte
și scot din piatră clipa la iveală.

pe tălpi ai vorba dulce-ncălțăminte
hârtia-i în odaie pardoseală
iar de lumești mirări nici pomeneală
în duh, chilia de adus aminte.

zăcând în greaua-mi serilor micime
așez cu degetele cruci pe bust
încet scăldându-mă-n întunecime.

la cină tace un mister îngust
suit din sufletelor adâncime
crescut albastru în penițe-arbust...