pe linii dintre pătrate albe negre
curg apele Prutului învolburat
din poduri de flori șoapte de sânge răzbat
și urcă la cer expiații fraterne

o flacără ce veghează întoarceri
păstrează rugul nobil din inimi aprins
va reveni la întreg tot ce-i desprins
cum frunzele ucise de brumă prin arbori

cânta-va Mateevici piatra cea rară
din unghiul săgetat sub bolți de cocori
din oasele apei din ploi și ninsori
și din ochii umezi de căprioară

se-așterne pe buze un val de răcoare
când Prutul îneacă nedrepte hotare