|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 1533
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-29 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Ce scriu eu, uneori, nu e poezie...
Ci un fel de sentiment șoptit din preaplinul Unui suflet nărăvit la monoloagele Pe care o inimă în așteptare le îngână delirant Ce scriu eu, uneori, nu e poezie... Ci un prelung freamăt de aripă stranie dezvățată de zbor O nostalgie a unei plutiri spre pasărea măiastră Ce apare și dispare înainte să ajung la ea... Unde ești tu, poezia mea adevărată, Să te pot încrusta cu epitete largi pe suflet? Să te recompun din nopți albe, din gânduri fugitive, Din crâmpeiele jupuite de ecourile de sub tâmple? Vreau să te recit cu glas tare la fiecare privire, Să-mi fi metafora cu care-mi învălui viața, Rostirea cuprinsă între respirațiile Unei rime îmbrățișate Și avându-te mereu în minte, să mă pot elibera complet De tot ce sunt eu, Să te am ca existență zilnică, Și să mă renasc prin versurile nescrise încă, dar îngânate deja de tine!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité