Momentul acela în care privirile ne intră în coliziune
Ferrari și Mercedes izbindu-se frontal zbârn zdrang
iar clipele de panică rulează în slow motion, Prezent HD și
Trecut TV difuzează imaginile dinaintea și din timpul impactului
doi piloți care-au accelerat din contrasens fără să știe
de parcă s-ar fi suprapus două circuite în îmbrățișarea
a două plăci tectonice care-și uneau destinele, bulversând
geologia

hipnotic se succed secvențe mai vechi, în care unul din noi
încetinea, ca să conducem în paralel câteva secunde, într-un circuit
înaripat, în care nu mai acceleram spre nici un finish line
doar ne zâmbeam din colțul ochilor cu scântei de extaz
apoi calificarea noastră în Marele Premiu al Erorilor
când am depășit recordul pentru cea mai
lungă oprire la boxe și tu ai fost penalizat când ai oprit să mă întrebi
-Vrei să... conducem același monopost?
eu nu puteam să răspund, îmi crescuse
presiunea în pneuri și-mi înțepenise
inima pe volan, tu nu mi-o vedeai, ai așteptat
dar îmi știai viteza de reacție, așa că ai rostogolit un răspuns
în locul meu: -Mda, știu, avem constructori diferiți, să uiți
că te-am întrebat. Ai demarat vijelios, de parcă o secundă
în plus și ți s-ar fi asfixiat sufletul
al meu se dezintegra în mii de particule
ziua următoare luptam pentru ultimul
pole-position, apoi ne-am schimbat motoarele, ne-am înscris în
circuite diferite, nimic nu prevestea impactul
doar fiindc-am concurat pe pista Ochilor-care-nu-se-văd-se-uită
chiar credeai
că n-am să te recunosc?

clipa aceea în care bucăți de bolid se lovesc de parapetul
ochilor noștri, injectându-ne substanțe interzise prin retină
și-auzi cum intuiția urlă că vom fi depistați pozitiv la
antidoping, hasta la vista negare
șah mat la rațiune, logica încearcă să-și mute șacalul, dar e
prea târziu pentru viraje, fiare și cauciucuri se spulberă
combustibilul se împrăștie și doar o scânteie e de-ajuns să ne
reaprindă
doar fiindc-am demarat în cursa Câștigă-cine-se-minte-mai-mult
chiar credeai
că doare mai puțin?