iar albul mă cuprinde-n lung și-n latul,
în umbra rece, cea zidind fantomă
iar clipa are de tăceri aromă
și moare anul dar trăiască leatul.

în a luminii rare axiomă
de păsări în peniță-s vinovatul
în lupta fără inamic soldatul
iar tu-n pocalul vieții mi-ești protomă.

și iar îs zori și iar cocoșul urlă,
de liniște îs cioburi în ogradă
și în această-a zilelor intradă
biserica din mine n-are turlă.

în stea de trai singurătatea taie,
secunda are frig în măruntaie...