Cu cine mă lupt?
Am devenit un Don Quijote.
Ar trebui să mă uit în oglindă
Înaintea unei speranțe.
Cu ce aș putea să fiu mai bun?
Că n-am știut să profit,
E defect.
Am cules toate stelele cerului.
Èši le-am pus la picioare.
Am stors din mine toată vlaga.
Mi-am terfelit viața.
Am devenit o umbră proiectată pe zidul plângerii.
Îmi lovesc fruntea de el și țip.
Mă iau în fiecare zi de piept cu Dumnezeu.
Până unde voi ajunge?
Nu mi-ai cerut nimic,
Iar eu cer prea mult.
Cu cine te lupți, nebunule?
Ai privit ochii alesului.
Câtă diferență!
Ea este al lui.
Trebuie sa fie cu el.
Privește perechea de îndrăgostiți
In bătaia vântului
Pe malul mării
Și plângi, dar fără lacrimi,
Fără zgomot
Să nu le deranjezi sărutul.
Mă uit la ceas.
Oare cat mai am?
Poate azi se trezește mai târziu.
Poate...