Mă îmbogățesc pe dinăuntru, pe dinafară rămân sărac,
am toate mulțumirile, nu am la ce să le folosesc
în trupul meu se nasc porniri nespuse-n cuvinte.
Tu știi dulcele și amarul din unghiuri de sare,
lacrima bucuriei ori a durerii ce ne mistuie
când cu toții suportăm întâmplările vieții.

Ce imagine se răsfrânge în oglinda din peretele faptelor
când seva induce verdele în frunzișul luminii,
dulceața meierii în cântecul păsărilor?

Mă întreb ce dreptate am când nu am destulă,
cine sunt ca tu să mă recunoști că sunt?
Recunosc în tine fibra vibrantă a inimii,
liniile subțiri care ne separă contururile violete
și nopțile care te vor purta despuiată-n așternuturi.
Înfloresc salcâmii și crește nebunia, exultă
în tine dorințele și dau pe dinafară.

Știu se precipită sentimente înfiorate
ard cu flacără precum torțele purtate în mâini
în fiecare zi cu amiaza pusă la odihnă
în umbra socotită stăpână.

Dragostea arde-nlăuntru,
nu se oprește și îți umple trupul cu pofte,
gândurile vânează plăcerea, ochii capătă cearcăne
dar nu se lasă seduși până nu văd adevărul.

Cine participă la luptă lasă loc morții,
înfrângerii ori victoriei,
întotdeauna se ridică deasupra,
să afle cine ește și cum se ridică vertical și drept.