Ninge, botezând câmpia
Cu un dor nemărginit,
Că tratându-și miopia,
Iarna dragă, a venit.


Ninge cu bucăți pufoase,
Moale, rece, delicat,
Stelele armonioase
Vin cernute peste sat.


Ninge-mpodobind orașul
Cu argint dintr-un fuior,
Lângă mine motănașul
Toarce leneș: sforrr! sforrr! sforrr!


Ninge cum ningea odată,
În copilăria mea,
Prin fereastra fin brodată,
Vreau s-ating o dalbă stea.


Ninge cu atâta dor,
Motănașul sforrr, sforrr, sforrr...