mă aflu între bancnote de un leu
calculând cincizeci de bani minus pentru pâine
cu degetele de artrită
așteptând pensia
alocația copilului
îi ajunge să nu spere
la studiile superioare ale politicienilor

între timp din salariu curge lipsuri
a locuinței pe care nu ți-o permiți nici prin împrumut
curge lipsa studiilor de calitate
curge agramatica din gușile aleșilor noștri
n-au avut timp să-nvețe corect limba poporului
român
au învățat legi la facultate
care azi ne exprimă salariul fără virgule
plin de goluri de stomac
de foame de teamă de îngropăciune
lipsuri
pe când meniul poporului e de doisprezece lei
al politicienilor noștri e de doi lei
ei ne reprezintă în costume de firmă
poporul e-mbrăcat din second-uri
eee lăsați

cei ce ne conduc își ridică la rang salariile
pentru ca au nevoie să se apere
de poporul #irezist
eu sunt acasă numărând bancnotele de-un leu
pân la salariul următor
cu dinții plini de studii superioare
periați cu morală etică și limbă română

noroc că sunt tolerat în spațiu de mama
eu soțul copilul
număr cincizeci de bani din alocație
să pot plăti restanțele la second-uri
și clipele de griji din care ne hrănim
traiul românesc de a fi

nu pun virgule oricum nu știm citi sub calitate
abia ne punem egalul cu semnul întrebării