Când iubirea s-a făcut cuvânt
din mine a rămas doar
ochiul sec,
fără privire, fără lacrimi,
fără orizont.
Și viața mi-a rămas
pe buzele tale,
în palma ta, ce îmi
purtase mâna strâns.
Bătea vântul în inima
mea,
o foaie albă, rămasă
pe o bancă.
Poetul a plecat,
iar vântul nu a
mai purtat cuvântul
IUBIRE.
Viața mea a rămas pe buzele tale
ce nu mai șopteau suflul meu
și nici nu mai șopteau iubire.
Când iubirea s-a făcut cuvânt.