duminica asta din mine are ceva din
unele picturi impresioniste ale lui Monet
o stare de albastru blurat
peste niște gânduri umbroase
aflate mereu în contrast cu galbenul meu visător

în căutarea armoniei culorilor zilei
trăiesc vagi epifanii lăuntrice
întinse peste o lume înstrăinată
ce-și sporește îndepărtările duble
și reci

voi avea și azi în zborul meu duminical
o frântură de aripă angelică
prin care voi experimenta noi lupinguri
să pot trăi senzația atingerii cerului
pănă la primul gând impur
care să-mi provoace altă cădere icarică

apoi voi fi învăluit de aceeasi culoare confuză
nici caldă nici rece
ce așteaptă zilnic o altă duminică a sufletului
când mă voi înfășura cu raza incandescentă a rugăciunii
și voi sta mai aproape de oameni și de mine
precum un soare aflat la perihelii