Mi-am împins valul spre tine,
te-am scăldat în suflet,
mi-a plăcut să te port în larg
până ai obosit de mine.
Poate că acum sunt mai tulbure
de la algele si meduzele timpului
adunate, ridicate din adâncul ființei
și te-ai retras pe malul ales,
cât să-ți ating doar tălpile
care mă calcă jucăuș pe amintiri
de-mi sar aiurea picături sărate.
Nu-mi judeca nelimpezimea!
Alte valuri mă umilesc, mă alungă,
venite mai puternice spre tine
gata să-ți îmbrățișeze trupul,
chiar să te atragă spre largul lumii,
cât mai departe de ce am fost.
Atenție la vârtejurile ascunse!
Resemnat, mă evapor lent din nisipul vremii,
dar mai am puterea să privesc
cum te iubește soarele destinului tău
și sunt fericit că ți-am aparținut.