În ziua aceasta de opt pielea ta miroase a fragi și cu miere
sânul tău este
un
măr
mic
și
mai
mult
lampa ascunsă de pe trup; lampa ta;
am întors iarăși ceasul de deasupra dormezei
și l-am potrivit după cum mi-au crescut oasele alături de tine
astăzi nu cred că ți-a văzut nimeni genunchii
poate doar o iconiță cu Ioan în piei rupte și orologiul de deasupra dormezei
ești femeia mea
te-aș dansa prin odaie, covrig, cu genunchii la gură
îmi pari acușic un înger domestic frumos, care plânge de îi cad toate oasele,
îți
mai beau puțin vin de vineri/ de sâmbătă
pentru că e martie și martie poartă cu ea o spadă de flori cu care se joacă în fereastră
din loc în loc sunt spații rotunde/ fereastra respiră din plămânii ei ciuruiți
și tu
zdrențuită și-n zdrențe de apă/ după cum se topește zăpada/ veșmintele tale prea strâmte
și
tristă
și
cu
pielea
lăptoasă
e prea multă zăpadă - iar eu nu te-am iubit niciodată destul
amândoi, draga mea, suntem un genunche frumos și căzut din lumină, gemenis,
vin
să te sărut pe genunchi.