Spune-mi, Primăvară!

Spune-mi Primăvară cochetă,
Unde ai ascuns harfele iernii înghețate de ger?
ÃŽn murmur de izvoare limpezi sub cer?
Că s-au zbătut în zadar să reziste în anotimp de revistă,
Doar glasul lor sticlos purtat de vânt
ÃŽn ecouri trecute, vesele sau triste,
Îmi amintesc cea fost ieri, în tainice clipe,
Vise peste vise.

Iată, ici colo câte un pâlc de Brândușe cu guler alb regesc,
Râd în albastru violet îngeresc,
Ghioceii golași, mândri nevoie mare,
Că sunt râvniți de ziua mamelor și la oraș,
Fac horă în cărare,
Căci Primăvara e în parcare.

Miresmele iernii încă mai inundă umed văzduhul,
Oamenii frumoși sunt mult mai bogați cu duhul,
Primăvara e numai zâmbet în floare pe orice cărare,
De la munte până la mare, bucuria curge în valuri la vale,
În natură, printre oameni și necuvântătoare,
Iarna cred că e plecată la mare.

Mii de ciripitoare gălăgioase, călătoare de după iernat,
Se întrec în concerte vii de invidiat, prin tufe golașe,
Sfidând liniștea albă de altădat.
Curcubeele eșarfe divine, picuri de soare și ploaie,
Fac paradă de neuitat
Amintind lumii pacea divină, necondiționat.

Primăvară, miracol ceresc ne-ai fermecat
Cu parfumurile tale îmbătătoare,
Iarna elegant ai alungat-o din cale,
Precum norii raza de soare.
Primăvară snop de amprente,
Cu și fără grai, la gleznă de rai,
Romață sub cerul nopții înstelat,
Toți te-am așteptat, în mii de fregvențe.

23-03-2018