sunt la masa de scris
vine o lumină peste cuvinte
o întreagă lume
și eu o șterg cu guma
dar ea se așază din nou caligrafic
se scrie și se mărturisește
cu har mă simt
undeva în cernelile muzei
botezată
se miră oamenii de albastru
vin prin degetele mele
pe fereastră niște păsări
cu aripile strânse pe trup
să le scriu pădurile cerul marea iubirea
dispar sub norul de cuvinte
gros cât nedreptatea de a fi poet
om cu atâtea unelte
de săpat în adâncul celorlalți

pentru pepite de poezie