tristețea țese-n pânza vremii ploaia
și-n pieptul tău se-adună iarăși plângeri
fiind ajun de mâine sting constrângeri
pe calea ce veghează blând odaia.

sub zodie de cast vândut pe frângeri
dorința-n trupuri ne-a aprins văpaia
emoției incendiindu-i claia,
sorbind vecie din pocal cu îngeri.

din noi tot curge-o zeamă-n nunți mărețe
iubind luciri de prin mister grozav
acolo-aflând un vifor de povețe.

la Dumnezeu, al vieților zugrav
suim a noastră rugă, rai să-nvețe
când cerul iarăși e un zgomot cav.