de-aș avea printr-o minune anii tinereții
dar totuși cu mintea ce o am acum
aș cunoaște mai bine rosturile vieții
nu aș lăsa secundele să se facă scrum.

îmi este tot mai dor de tinerețea mea
când nu știam de boală de dureri de sechele
când savuram iubirea ca pe o caramea
când în anturajul meu nu erau lichele.

am îmbătrânit, mult a scăzut frenezia
dar am în suflet amintiri, o splendoare
cu pasiuni vitale dansul și poezia
ecoul versului meu plin de candoare.

din ploaia de stele am strâns fantezia
să mă mențină spirit tânăr cu ardoare.