În vis aș vrea să vin în mica ta odaie
Precum un flutur cafeniu îndrăgostit
Și aterizând pe trandafirul roșu ofilit
Să te dezmierd cu-a ochilor văpaie.

Chiar să-mi surâzi în somnul liniștit
Când lepădându-mi aripile pe covor,
Eu preschimbat în prinț fermecător
Adulmeca –voi părul negru despletit.

Iar a pendulei fremătare neîntreruptă
Va face mersul meu să pară silențios;
Întrezărind sub cămașută bust frumos
Te voi ghici ca fiind din soare ruptă.

Într-adevăr mătasea albastră diafană
Lăsa-va inchipuirii sânii de Afrodită
Încât cu ochi inchiși, zeiță dezgolită
Te voi găsi în viziunea mea profană.

Efeb înfășurat cu raze firave de lună
Păși-voi lin spre o oază de întuneric
Voind să te răpesc în univers himeric
Din așternutul tău de neîntinată jună.

În colbul din clepsidre voi iubi o dată
A ta întrupare din istovitoare reverii
Pe care vers aș scrie în zorii alburii:
Mă vrei aievea în lume zbuciumată?