vorbele sunt flăcări care ard în sine
convingerile-s fulgere fără argumente
conștiința timpului mă poartă spre mâine
transform în profeții zeci de sentimente.

când elanul vieții scade învăt să sufăr
dar muzica mă poartă pe valuri debordante
prilej de sublimare floare albă de nufăr
nostalgie dulce cu vise-n valuri captivante.

setea de absolut îmi străbate ființa
în luptă cu tristețea cu-a ei întunecime
astâmpărată de izvorul sacru... biruința
cale de purificare adânc în profunzime.

convertesc la extaz frica, neputința
strângând înțelepciune de la Sfânta Treime.