Și de-ar înflori luna-n primăvară
Aș crede că tu ești din nou cu mine,
Că pieptul tău mi-e pernă-n prag de seară
Și brațul tău în păru-mi mâna-și ține.

Sub salcia pletoasă a-ntâlnirii,
Pe mal de lac, în cântec înfășat,
Admir vrăjit ofrandele iubirii
Prin trupul tău de mine-ncătușat.

Dansează stele prin a mea privire,
Cristal de basm mi-e sufletu-n adânc.
E un ospăț feeric, de iubire
Din care eu legat la ochi mănânc.

Dar zorii mă găsesc stând în genunchi,
Murmurând rugi din pieptul ce-mi răsună
Și țin în mână raze-ntr-un mănunchi,
Petale scuturate de pe lună.