Priveam ploaia prin fereastră
Și plângând, gândeam la tine,
Amintindu-mi mult mai bine
De adolescența noastră.

Jucau fulgere în zare
Tunând surd a nebunie,
Aducând în lumea vie
Pentru mine, o chemare.

Se scurgeau pe geamuri stropii
Ca o lacrimă sărată.
Eu, privind prin sticla mată
Ți-am uitat sărutul, ochii.

Cădea ploaia îndesită
Peste-a mea privire moartă,
Închizând ultima poartă,
Amintirea ta, iubită.